Biserica instituţională sau aşa numita Biserica 2.0 reprezintă, începând cu anul 300 d.Hr., un sistem de operare al cărui format nu s-a schimbat până în ziua de azi. Pe scurt, ideea acesteia e următoarea: creăm o clădire somptuoasă, găsim un lider cu carismă care să ţină slujba, inventăm programe de închinare electrizante şi aşteptăm ca băncile să se umple şi lumea întreagă să se convertească.
Biserica 3.0 este un upgrade care, paradoxal, înseamnă o întoarcere la valorile Bisericii Primare. Ea vizează viitorul şi sănătatea bisericii creştine contemporane. Reprezintă o provocare extraordinară fiindcă presupune o schimbare radicală de macaz. În locul unei abordări instituţionale, cu personal calificat şi programe specifice, ni se propune o biserică organică, a cărei structură e pe cât de simplă, pe atât de eficientă.
Biserica organică nu mai e un eveniment la care te prezinţi ca la un spectacol, ci e o familie care te primeşte în mijlocul ei. În locul unei instituţii menite să se pună în slujba membrilor săi, avem o mână de oameni care îl slujesc, în schimb, pe Dumnezeu, se ajută unii pe alţii şi caută să vină în întâmpinarea unei lumi aflate în derivă.
Biserica 3.0 e o mişcare pe cale să devină virală. E un val pe cale să devină tsunami. E cel mai inovativ segment al creştinismului contemporan.