Ellen este nerăbdătoare să se mute la oraș, la mătușa ei, ca să devină croitoreasă, dar, odată ajunsă acolo, rămâne dezamăgită. Mai mult de atât, este convinsă să intre într-o încăpere interzisă, fapt care îi pricinuiește nu doar suferințe fizice. Dar nu-și pierde nădejdea. Amintindu-și de un verset pe care îl repeta mereu cu fratele ei invalid — „Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți” – Ellen încearcă să afle dacă aceste cuvinte se referă doar la vindecarea fizică sau la mai mult de atât.