Într-o prezentare logică bine motivată, cunoscutul profesor dr. J. W. Montgomery examinează cu multă pătrundere realizările şi deficienţele principalelor filozofii ale istoriei care au influenţat într-un mod hotărâtor gândirea secolului nostru: Hegel, Spengler, Marx şi Toynbee. Ca o notă particulară faţă de toate aceste concepţii, perpectiva creştină asupra istoriei se poate caracteriza drept una liniară, dar centrată, în care Dumnezeirea se manifestă la început ca şi Creator, apoi ca şi Mântuitor, iar în final ca Judecător.
Istoria avansează către un moment suprem în care "cerurile sunt făcute sul ca o carte" şi tot ce a fost stricat în istoria umană ca urmare a căderii omului va fi în cele din urmă restaurat. Punctul central al istoriei este Isus Cristos. Datorită importanţei acestuia, autorul dedică o mare parte a cărţii sale discuţiilor dintre istoricitatea şi divinitatea lui Isus Cristos. Prezenţa lui în istorie s-a manifestat la nivelul lui Histoire sau al lui Geshichte? Şi aici profesorul Montgomery discută poziţiile unora dintre cei mai importanţi teologi ai secolului pe această temă: Barth, Tillich, Gordon Clark. În faţa metodelor existenţialiste care anulează distincţia subiect-obiect în cercetarea istorică şi reduc întreaga istorie la o formă de subiectivism, negând posibilitatea cunoaşterii obiective, Montgomery pledează pentru poziţia clasică a istoriei, în care trecutul poate fi cunoscut cu certitudine pe baza documentelor şi mărturiilor existente.
Chiar dacă prezentarea istorică conţine unele nuanţe de subiectivism, la nivelul atitudinii faţă de cele narate, adevărul evenimentelor şi personajelor istorice poate fi testat şi dovedit.