... se gândise că era inutil să fie drăguț. Abia începea să-i iubească pe directori, că aceștia erau mutați sau făceau o depresiune psihică. Ceilalți copii erau plasați în alte părți; n-avea deci niciun motiv să se împrietenească cu ei. Domnul Lewis încercase să-l ducă la diferite familii adoptive, dar Jack își imagina că, în orice caz, va fi trimis înapoi. Se purta astfel cât putea de urât, tocmai pentru a vedea cât timp era suportat.
Ani de zile, Jack își făcuse o regulă din a urî pe oricine ajungea în apropierea lui. Dar, odată cu trecerea timpului, îi era din ce în ce mai greu să-i urască pe cei din familia Jarvis.
„În curând voi fi Jack Jarvis, dar eu sunt deja un copil înfiat de Dumnezeu”.