Avraam a fost un om ca oricare altul, cu calităţi, dar şi cu mari defecte. El nu s-a impus nici printr-o cunoaştere desăvârşită a lui Dumnezeu, nici printr-o mare înălţime morală. El nu a scris nimic şi nici nu a inventat nimic. De ce este atunci "tatăl tuturor credincioşilor, prietenul lui Dumnezeu?" De ce, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, Dumnezeu este numit "Dumnezeul lui Avraam?" De ce spune Dumnezeu că acesta va fi Numele Lui în veci?
Fiindcă, deşi Avraam nu a avut alte calităţi speciale, a avut una care le întrece şi le înlocuieşte pe toate, o calitate prin care dobândeşte totul de la Dumnezeu, şi anume CREDINŢA pe care Avraam... a fost primul care a cunoscut-o, a avut-o şi a practicat-o.