Subiectul acestor prelegeri este în mod special practic şi important. DRAGOSTEA este prima manifestare a unui suflet înnoit în raport cu Dumnezeu – „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi”. Ea e evidenţa sigură a lucrării mântuitoare a harului în suflet – „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea”. Ea stă tocmai la baza caracterului creştin: noi avem „rădăcina şi temelia pusă în dragoste”. Ea e calea pe care se găsesc toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu: ei „umblă în dragoste” – care e legătura unirii lor reciproce; inimile lor sunt „unite în dragoste” – aceasta e protecţia lor în războiul spiritual; ei trebuie să îmbrace „platoşa dragostei” – plinătatea şi desăvârşirea caracterului lor creştin; ei sunt „făcuţi desăvârşiţi în dragoste” – duhul prin care pot împlini toate cerinţele divine, căci „dragostea este împlinirea Legii”; prin ea vor deveni asemenea Tatălui lor din ceruri şi vrednici de a sta în prezenţa Sa, căci „Dumnezeu este dragoste”, iar Cerul este o lume a IUBIRII.