Suntem creştini, dar înainte de orice, suntem oameni. Călătorind pe acest pământ, ne aţintim privirea la cer, uitând că şi pe acest câmp de luptă, ce găzduieşte bătălia, putem descoperi un colţ de rai. Gustul raiului trebuie să-l simţi chiar în flăcările iadului, altfel cum l-ai putea dori?
Setea se stinge cu apă...
Foamea se potoleşte cu hrană...
Dorul după El nu piere decât în prezenţa Lui...
Suntem creştini, dar trăim în piele de om. Sperăm şi iubim; tot ce trăim în carne ne pregăteşte pentru metamorfoza ce încununează. Suntem coroana creaţiunii Creatorului şi din ea nu trebuie să lipsească nicio piatră preţioasă.
Printre toate gunoaiele acestei lumi, ne străduim să fim o lumină călăuzitoare pe calea spre Cer: trăind printre oameni; oameni ai lui Dumnezeu.