Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sunt ganduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul "O mie noua sute optzeci si patru" descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomica, locul de nastere al unui regim totalitar unde ratiunea a fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noate au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa "neolimba", o limba robotizata, ce completeaza imaginea de lume ordonata "stiintific" dupa vointa Fratelui cel Mare, spaima oricarei natiuni libere, care spune ca "razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere".