”Am crescut într-o famili de oameni credincioși. În perioda copilăriei fragede, la fel ca și frații mei, m-am rugat rostind rugăciunea „Tatăl Nostru”. A venit o seară în care tata, la momentul de rugăciune a familiei, a scos oo bucată de hârtie din buzunar și ne-a spus: „ Sunteți suficienți de mărișori ca să începeți să vă rugați așa cum considerați voi. Pentru seara aceasta v-am scris eu o rugăciune.” Ne-a înmânat hărtia și am citit de pe ea. De atunci rugăciunea mea a fost o exprimare sinceră a sufletului înaintea Dumnezeului celui viu.
Crescând în biserică, am auzit multe rugăciuni sincere, frumoase, ziditoare, la care aș fi spus „Amin!” din toată inima. Apoi, tot prin cercurile creștine, am auzit rugăciuni stereotipe, rugăciuni monotone, rugăciuni fără nici o rațiune sau rugăciuni pur egoiste.” ---- Extras din prefață
O carte cu colecții de rugăciuni pe diverse teme.