„În 1867, Anna Grigorievna Snitkin (1846-1918) devine soția lui Dostoievski, pe când avea doar douăzeci de ani. El avea cu douăzeci și cinci de ani mai mult. O angajase ca stenograf, cu câteva luni mai devreme, pentru a finaliza în grabă romanul Jucătorul. De la frumoasa întâlnire romantică care i-a schimbat cursul existenței, până la moartea lui Dostoievski, Anna Grigorievna rememorează, în Amintiri, cei paisprezece ani de căsnicie. Viața lor de zi cu zi, marcată de constante probleme bănești și griji legate de copii, este luminată și de momente de fericire în familie și de întâlniri intelectuale (vom regăsi multe nume de scriitori, printre alții, Maikov, Turgheniev și Tolstoi).
În ciuda diferenței de vârstă, fiecare dintre aceste pagini mărturisește o dragoste și un devotament extraordinar față de un bărbat cu siguranță bolnav și uneori dificil, dar care se dovedește a fi un soț și un tată foarte afectuos. La moartea lui Dostoievski, în 1881, Anna Grigorievna avea doar treizeci și cinci de ani. Ea a hotărât să-și dedice restul vieții copiilor, editării operelor postume ale soțului ei și scrierii acestor Amintiri, care s-au dovedit a fi un document excepțional, atât asupra vieții, cât și asupra operei marelui scriitor rus.“