La adăpostul căldurii din casă, Esther privea afară la zăpada ce ajungea până la fereastră. Gândul îi zbură la cei șase indieni bătrâni ce locuiau într-o colibă, la câțiva kilometri de căbănuța lor.
Oare cum vor supraviețui acestei ierni grele, mai ales că nu aveau cum să vâneze pe o așa furtună de zăpadă? Tatăl se îngrijora și el, așa că ajutat de copii umplu un sac cu mălai, îl puse pe umăr și plecă. Esther îl urmări cum răzbătea prin nămeții ce-i ajungeau până la brâu pentru a face o faptă bună.
Oare ce-o să găsească când va ajunge la indieni?