Epistola a doua către Corinteni ne prezintă lucrarea apostolului Pavel de reglementare a atitudinilor ne-/creștine verbale ori faptice a celor care au susținut că sunt creștini. De asemenea, Pavel subliniază pozitiv dogma fundamentală păstrată nealterată în sânul unei biserici care în anumite împrejurări s-a comportat contrastual cu învățăturile implementate. Data probabilă a acestei scrieri își are recunoaşterea în anii 55-56 d.Hr.
Apostolul Pavel creionează adevăr după adevăr ca un corespondent la situațiile de stabilitate sau criză spirituală. Pavel nu se dezminte și, potrivit caracterului său personal şlefuit de acum de Domnul în toate împrejurările, unele excepționale, dă dovadă de o râvnă și slujire ieșită din co-mun, aspecte care impactează într-un mod pozitiv viața de credință oscilantă a unora din biserică.
În toată manifestarea apostolicească, Pavel reprezintă nu doar autoritate recunoscută de Dumnezeu, ci și mento-rația excelenței divine sau administrația socio-bisericeas-că-familială, ori relația patristică spirituală indestructibilă.