Reguli pentru umblarea în părtășie

Reguli pentru umblarea în părtășie

 
0.0 (0 voto(s))

$ 27


Disponibil

  Agregar al Carro de compras

În Reguli pentru umblarea în părtășie, John Owen oferă congregațiilor aflate în dificultate îndrumări biblice pentru a face din viața bisericească de astăzi o anticipare a comuniunii cerești care va veni. El discută atât despre responsabilitățile pe care congregațiile le au față de pastori, cât și despre îndatoririle pe care membrii le au unii față de alții. Owen prezintă douăzeci și patru de reguli pentru cultivarea comuniunii evanghelice, susținându-le cu numeroase versete, explicații succinte și cuvinte de încurajare pentru respectarea lor. Abordarea sa simplă face ca această carte să fie ideală pentru studiul personal sau în grupuri mici. Iată, așadar, o colecție de reguli biblice indispensabile care vor provoca creștinii din orice congregație, indiferent de denominație – o mică bijuterie care este în același timp doctrinară, practică și ecumenică.

„Tot ce a scris Owen merită citit, dar unele dintre cărțile sale sunt mai accesibile decât altele. Acest mic tratat practic este o modalitate excelentă de a face cunoștință cu o mare minte creștină, întrucât abordează elementele cele mai fundamentale ale vieții creștinului în biserica sa. Îmi place să-l citesc pe Owen de aproape treizeci de ani și mă întorc la el iar și iar, întotdeauna cu folos. Bucurați-vă de această carte. Și învățați din ea.”

ISBN: 9786306643530
Referencia de producto: 22559
Dimensiones: 130 x 200 x 8 mm
Peso: 0.200kg
Número de páginas: 122
Idioma: Rumano

Comentarios y opiniones

Escriba un comentario para este producto

You must be logged in and purchase this product to leave a review.

John Owen

John Owen (1616-83). Nació en Stadham (Oxfordshire, Inglaterra). Su padre, Henry Owen, era ministro de la Iglesia Anglicana y pertenecía al ala de los “puritanos”, o reformadores evangélicos. El joven Owen fue un alumno tan prodigioso que a los doce años pudo entrar en la Universidad de Oxford. A sus dones naturales añadió un esfuerzo casi sobrehumano, disciplinándose severamente en cuanto al descanso: sólo dormía cuatro horas durante la noche. Esta fue una de las causas de sus continuos problemas de salud y de su relativamente temprana muerte.  

Fue ordenado al ministerio de la Iglesia de Inglaterra, aunque fue algún tiempo después, al escuchar un sermón de un predicador cuyo nombre nunca pudo saber, que llegó a experimentar su conversión personal y la paz con Dios.

Fue llamado a predicar ante el Parlamento inglés en varias ocasiones  y fue por un tiempo vice-rector de la Universidad de Oxford. Su verdadera fama se debe no a sus importantísimos papeles en la vida política y académica, sino a sus incomparables aportaciones a la teología. El número de sus obras escritas, la profundidad de su contenido, y la amplitud de los temas sobre los cuales ejercitó su enorme intelecto, le hacen uno de los más grandes exponentes del protestantismo clásico. Era calvinista y aún no ha sido superada su exposición contundente de la teología calvinista.

En sus escritos espirituales se percibe un gran celo así como un sorprendente conocimiento de la obra del Espíritu Santo en el corazón de los pecadores.